Care sunt efectele expunerii la soare asupra sanatatii tale? Radiatiile ultraviolete din lumina soarelui au efecte pozitive si negative asupra sanatatii, deoarece sunt necesare pentru sinteza vitaminei D3 si sunt mutagene. Un supliment alimentar poate furniza vitamina D fara acest efect mutagen. S-a sugerat ca vitamina D are o gama larga de efecte pozitive asupra sanatatii, care includ intarirea oaselor si, eventual, inhibarea cresterii unor tipuri de cancer.
Expunerea la radiatii UV are, de asemenea, efecte pozitive asupra nivelului de endorfina si, eventual, pentru protectia impotriva sclerozei multiple. Lumina soarelui vizibila pentru ochi ofera beneficii pentru sanatate prin asocierea sa cu sincronizarea sintezei melatoninei, mentinerea ritmurilor circadiene normale si robuste si riscul redus de tulburare afectiva sezoniera.
Se stie ca expunerea la soare pe termen lung este asociata cu dezvoltarea unor tipuri de cancer de piele, imbatranirea pielii, suprimarea imunitatii si boli oculare, cum ar fi cataracta si degenerescenta maculara. In schimb, evitarea soarelui prea mult timp este asociata cu o speranta de viata mai mica.
Deoarece razele UV si, prin urmare, lumina soarelui si luminile solare, sunt agenti cancerigeni care au si beneficii pentru sanatate, o serie de organizatii de sanatate publica afirma ca trebuie sa existe un echilibru intre riscurile de a va expune la prea multa lumina solara sau la prea putina. Exista un consens general ca arsurile solare trebuie evitate intotdeauna.
Sinteza vitaminei D3
Radiatiile UVB cu lungimea de unda de 290-315 nanometri patrund in piele si transforma 7-dehidrocolesterolul cutanat in previtamina D3, care la randul sau devine vitamina D3. Radiatiile UVB nu patrund in sticla, astfel incat expunerea la soare in interior prin fereastra, nu produce vitamina D. Ora din zi, perioada anului, latitudinea geografica, altitudinea solului, acoperirea norilor, smog-ul, continutul de melanina al pielii si protectia solara sunt printre factorii care afecteaza foarte mult intensitatea UV si sinteza vitaminei D, facand dificila furnizarea de orientari generale.
Unii cercetatori au sugerat, de exemplu, ca se pot produce cantitati adecvate de vitamina D cu o expunere moderata la soare a fetei, bratelor si picioarelor, in medie 5-30 minute de doua ori pe saptamana, fara protectie solara. (Cu cat tenul este mai intunecat sau cu cat lumina soarelui este mai slaba, cu atat sunt necesare mai multe minute de expunere, aproximativ 25% din timp pentru arsuri solare minime. Supradozajul cu vitamina D este imposibil din cauza expunerii la UV; pielea ajunge la un echilibru in care vitamina se degradeaza la fel de repede pe masura ce este creata.)
Persoanele cu expunere limitata la soare trebuie sa includa surse bune de vitamina D in dieta lor sau sa ia un supliment.
Singura modalitate de a cuantifica niveluri adecvate de vitamina D este cu un test seric 25 (OH) D3 (calcifediol). In Statele Unite, serul 25 (OH) D3 a fost sub nivelul recomandat pentru mai mult de o treime din barbatii albi intr-un studiu din 2005, cu niveluri serice chiar mai mici la femei si la majoritatea minoritatilor.
Acest lucru indica faptul ca deficitul de vitamina D poate fi o problema comuna in SUA. Australia si Noua Zeelanda au avut rezultate similare, care indica o protectie insuficienta impotriva rahitismului pentru copii si osteoporoza pentru adulti.
In ultimii ani, nivelurile de radiatii ultraviolete au fost urmarite in peste 30 de locatii din America de Nord, ca parte a Programului de monitorizare si cercetare UVB al Departamentului Agriculturii al Statelor Unite de la Universitatea de Stat din Colorado.
Utilizand date prin satelit, masuratorile de la Agentia Spatiala Europeana produc harti exprimate in unitati ale indicelui UV urmarit pe scara larga, pentru locatii din intreaga lume. Efectele radiatiilor UV la latitudini inalte, unde zapada ramane pe sol pana la inceputul verii, iar soarele ramane pe o pozitie joasa chiar si la zenit, au fost examinate de Meyer-Rochow.
Expunerea la radiatii ultraviolete de la soare este o sursa de vitamina D. O doza minima eritemica de radiatie UV a soarelui ofera echivalentul a aproximativ 20.000 UI de vitamina D2, luata ca supliment oral. Expunerea la radiatii UV eritemale minime, este acelasi lucru cu administrarea a 3.000 UI de vitamina D3 printr-un supliment oral. Aceasta expunere de 10-15 minute, pe o frecventa de doua pana la trei ori pe saptamana, va determina pielea adultului sa produca suficienta vitamina D.
Nu este necesar sa expunem fata la UV, deoarece pielea fetei absoarbe putina vitamina D3. Persoanele al caror metabolism face ineficienta administrarea orala a vitaminei D pot, prin expunerea la o lampa ultravioleta care emite radiatii UV-B, sa atinga un nivel sanguin de 25 (OH) D.
Trei beneficii ale expunerii la UV sunt producerea de vitamina D, imbunatatirea starii de spirit si cresterea energiei.
UVB induce productia de vitamina D in piele la rate de pana la 1.000 UI pe minut. Aceasta vitamina ajuta la reglarea metabolismului calciului (vital pentru sistemul nervos si sanatatea oaselor), imunitatea, proliferarea celulara, secretia de insulina si tensiunea arteriala. In tarile cu venituri mici si medii, alimentele imbogatite cu vitamina D sunt „practic inexistente”. Majoritatea oamenilor din lume depind de soare pentru a obtine vitamina D, iar populatiile varstnice din tarile cu UVB scazut au rate mai mari de cancer.
Nu sunt multe alimente care au in mod natural vitamina D. Exemple sunt uleiul din ficatul de cod si pestele gras. Daca oamenii nu pot avea acces suficient la lumina soarelui, atunci vor avea nevoie de 1.000 UI de vitamina D pe zi pentru a ramane sanatosi. O persoana ar trebui sa manance peste gras de trei sau patru ori pe saptamana pentru a obtine suficienta vitamina D doar din acea sursa de hrana.
Persoanele cu niveluri mai ridicate de vitamina D tind sa aiba rate mai mici de diabet, boli de inima si accident vascular cerebral si tind sa aiba tensiune arteriala mai mica. Cu toate acestea, s-a constatat ca suplimentarea cu vitamina D nu imbunatateste sanatatea cardiovasculara sau metabolismul, astfel incat legatura cu vitamina D trebuie sa fie in parte indirecta. S-a constatat ca radiatiile ultraviolete (chiar UVA) produc oxid nitric (NO) in piele, iar oxidul nitric poate scadea tensiunea arteriala. Tensiunea arteriala crescuta creste riscul de accident vascular cerebral si boli de inima.
Persoanele aflate in anumite situatii, cum ar fi persoanele cu dizabilitati intelectuale si tulburari de neurodezvoltare, au niveluri scazute de vitamina D. Obtinerea de vitamina D suficienta poate ajuta la evitarea „bolilor autoimune, a bolilor cardiovasculare, a multor tipuri de cancer, a dementei, a diabetului zaharat tip 1 si 2 si a infectiilor tractului respirator.”
Fetusii si copiii care nu primesc suficienta vitamina D pot suferi de „intarziere a cresterii si deformari ale scheletului”.
Prevalenta mai scazuta a sclerozei multiple
Scleroza multipla (SM) este cel mai putin raspandita in cele mai insorite regiuni. Expunerea la radiatia ultravioleta-B a razelor solare pare a fi cea mai importanta si aceasta poate functiona prin sinteza vitaminei D.
Riscuri pentru piele
Iradierea ultravioleta (UV) prezenta in lumina soarelui este un cancerigen cunoscut. Efectele toxice ale razelor UV de la lumina naturala a soarelui si lampile artificiale terapeutice reprezinta o preocupare majora pentru sanatatea umana. Efectele acute majore ale iradierii UV asupra pielii normale ale omului includ eritemul inflamarii prin arsurile solare, bronzarea si imunosupresia locala sau sistemica.
Cea mai mortala forma, melanomul malign, este cauzata in principal de deteriorarea indirecta a ADN-ului de catre radiatiile UVA. Acest lucru se poate observa din absenta unei mutatii directe a semnaturii UV la 92% din toti melanomii. UVC este cel mai periculos tip de radiatii ultraviolete si provoaca efecte adverse care pot fi mutagene sau cancerigene.
In ciuda importantei soarelui pentru sinteza vitaminei D, este prudent sa se limiteze expunerea pielii la radiatiile UV de la lumina soarelui si de la paturile de bronzare. Conform Raportului Programului National de Toxicologie privind agentii cancerigeni din cadrul Departamentului de Sanatate si Servicii Umane din SUA, radiatiile UV cu spectru larg reprezinta un cancerigen a carui deteriorare ADN contribuie la majoritatea celor 1,5 milioane de cancere de piele estimate si la cele 8.000 de decese cauzate de metastaze ale acestor cancere, in fiecare an.
Expunerea prelungita a pielii la UV de-a lungul viertii unei persoane este, de asemenea, responsabila pentru uscaciunea asociata varstei, ridurile, deteriorarea elastinei si colagenului, pistrui, petele de varsta si alte modificari cosmetice. Academia Americana de Dermatologie recomanda luarea de masuri fotoprotectoare, inclusiv utilizarea de protectie solara, ori de cate ori cineva este expus la soare. Expunerea excesiva pe termen scurt provoaca durere si mancarime provocate de arsurile solare, care, in cazuri extreme, pot produce efecte mai severe, cum ar fi veziculele.
Mai multe tari (cum ar fi Australia) furnizeaza prognoze publice de iradiere UV sub forma indicelui UV. Indicele poate fi folosit ca un ghid pentru public, avertizand asupra pericolelor cauzate de supraexpunerea la lumina soarelui, in special la pranz, cand lumina directa a soarelui este cea mai intensa.
Avantajele expunerii optice
Lumina pentru ochi, in primul rand lumina cu lungime de unda albastra, este importanta pentru antrenarea si mentinerea ritmurilor circadiene robuste. Expunerea la lumina soarelui dimineata este deosebit de eficienta; duce la debutul melatoninei mai devreme seara si faciliteaza adormirea. S-a dovedit ca lumina stralucitoare a diminetii este eficienta impotriva insomniei, sindromului premenstrual si tulburarilor afective sezoniere (SAD).
Nivel sigur de expunere la soare
Conform unui studiu din 2007 prezentat de Universitatea din Ottawa Departamentului de Sanatate si Servicii Umane din SUA, nu exista suficiente informatii pentru a determina un nivel sigur de expunere la soare care impune un risc minim de cancer de piele. In plus, nu exista inca dovezi concludente asupra componentelor radiatiei ultraviolete (UVA, UVB, UVC) care sunt de fapt cancerigene. UVC este aproape complet absorbit de atmosfera si nu ajunge la suprafata in cantitati apreciabile.
Ca rezultat, numai combinatia cu spectru larg (UVA, UVB, UVC) cunoscuta sub numele de „radiatii ultraviolete” este listata ca fiind cancerigena; componentele sunt doar „susceptibile de a deveni” agenti cancerigeni cunoscuti. Radiatiile solare (lumina soarelui) si luminile solare sunt listate ca agenti cancerigeni, deoarece contin radiatii ultraviolete.
