Alabama este un stat din regiunea de sud-est a Statelor Unite, mărginit la nord de Tennessee, la est de Georgia, la sud de Florida și Golful Mexic și la vest de Mississippi. Alabama este cel de-al 30-lea stat ca suprafață, având 133.915 km2, și al 24-lea cel mai populat stat din SUA, cu 4,4 milioane de locuitori.
Având râuri lungi precum râul Alabama, Tennessee și Tombigbee, Alabama are cele mai multe căi navigabile interioare din Statele Unite, adica 2.400 de km. Alabama mai are și deschidere la Golful Mexic, unde este situat singurul oraș port al statului, Mobile.
Alabama s-a integrat în Statele Unite în 14 decembrie 1819, ca al 22-lea stat, după ce a trecut prin mâinile spaniolilor, care au fost primii europeni ce au ajuns pe acele teritorii, apoi prin mâinile francezilor care au fondat primul oraș al acelei zone, și într-un final prin mâinile britanicilor ce au câștigat-o de la francezi după Războiul de Șapte Ani.
Statul bumbacului, așa cum mai este numit statul Alabama, a fost până în anii ’20 unul din cei mai mari exportatori ai bumbacului, economia acestui stat bazându-se aproape în totalitate pe această monocultură. Chiar dacă această industrie a căzut din cauza recesiunii economice mondiale și invaziei lăcustelor din 1929, Alabama mai este vestită și pentru culturile sale de soia și porumb.
De asemenea, în statul Alabama a activat cel mai mult pastorul Martin Luther King Jr. care a luptat pentru drepturile civile ale populației de culoare, după un incident de pe 1 decembrie 1955 în care un șofer al unui autobuz le-a cerut unor pasageri de culoare să se mute din locurile rezervate pentru albi. Dar pentru a înțelege pe deplin cauza mișcărilor din anii următori trebuie relatată istoria acestui stat.
Formarea statului Alabama.
Statul actual Alabama a fost locuit inițial de diverse popoare indigene. Urme vizibile ale ocupării lor, care s-au întins pe aproape 10.000 de ani, pot fi văzute la Dust Cave, un sit paleo-indian; la Peștera Russell, un sit datând din perioada arhaică; și la Moundsville, un sit din Mississippi amplasat într-o serie de movile mari.
Multe nume de locuri din zona acea sunt de origine nativă americană, inclusiv numele Alabama care derivă din Alba ce însemna „o vegetație densă” și amo ce însemna „a curăța, a colecta, a aduna”. Cele mai mari grupuri indigene în momentul primelor explorări ale europenilor erau Chickasaw, în nord-vest; Cherokee, în zonele montane din nord-est; Upper Creek sau Muskogee, în centru și sud-est; și Choctaw, în sud-vest.
Primii exploratori europeni care au pus piciorul pe acele pământuri au fost spanioli, care au ajuns la Mobile Bay în 1519. În anul 1540 Hernando de Soto și armata sa de aproximativ 500 de oameni au ajuns la valea râului Tennessee pentru a căuta aur. Expediția sa, care a străbătut teritoriile pe scară largă, a adăugat foarte mult cunoștințelor europene despre culturile indigene din sud. De asemenea expediția asta a mai cuprins descoperirea râului Mississippi și a deschis întreaga regiune pentru coloniștii europeni.
Cu toate acestea, o bătălie cu șeful tribului Choctaw, Tuscaloosa, a dus la sacrificarea a câteva mii de nativi americani din zonă, una dintre cele mai sângeroase întâlniri între europeni și indigeni din America de Nord. Următorii 250 de ani au fost caracterizați de lupte între francezi, britanici și spanioli pentru controlul regiunii, aceste popoare adesea creând alianțe cu triburile native din zonă.
În 1702, francezii au fondat prima așezare europeană permanentă în Alabama, la Fort Louis, în nord de actualul Mobile. Portul Dauphin de pe insula Dauphin -o insulă în apropierea țărmului statului Alabama- a primit primii africani când o navă de sclavi a debarcat acolo în 1719.
În 1763, prin tratatul de la Paris, Franța îi dă Marii Britanii zona Mobile, singura parte stabilită din Alabama din acea vreme. După numai zece ani, în 1783, într-un alt tratat din Paris, cel care a pus capăt oficial Revoluției Americane, Spania a câștigat Mobile și SUA a pus stăpânire pe restul teritoriului ce constituie acum statul Alabama.
În anul 1813, SUA îi alungă pe Spanioli din acea zonă sub pretextul că Mobile făcea parte achiziției din Louisiana din 1803. Între timp triburile indigene au mai cedat niște teritorii până în 1806. Fluxul ulterior de coloniști albi și instituirea economiei bumbacului au provocat o emigrare rapidă a americanilor nativi spre vest.
Transferul Creek din 1832 a pus capăt revendicărilor popoarelor indigene asupra drepturilor teritoriale din Alabama.
Alabama a fost înființată în anul în 1817 și a devenit stat în 1819. În anul 1830 populația Alabamei a ajuns la 300.000 de locuitori, aproape o cincime dintre ei sclavi. După numai 30 de ani, populația se apropia de un milion, jumătate dintre ei fiind de culoare și 95% locuind în zone rurale.
Urmările războiului civil
În 1861 Alabama s-a desprins din Uniune și s-a alăturat Statelor Confederate ale Americii, care și-a stabilit prima capitală în Montgomery. Legislatura statului a recrutat soldați și și-a alocat câteva milioane de dolari pentru operațiuni militare și pentru sprijinul familiilor soldaților.
Între anii 1868 și 1874, după războiul civil, statul Alabama era într-o învălmăşeală politică. Pentru populația de culoare, această perioadă a fost plină de oportunități și speranțe, pe când pentru populația albă, perioada Reconstrucției a fost tragică. Intre alabamienii albi a urmat o luptă crancena între cei care sfidau noțiunea de oameni negrii care au drepturi și puteri politice și cei dispuși să coopereze cu comunitatea neagră și aliații săi din nord. Alabamienii negrii au cerut accesul la educație și li s-a dat, dar majoritatea populației albe a insistat ca școlile să fie separate rasial.
Cu toate acestea, În 1874, democrații albi din Alabama, dintre care majoritatea fuseseră susținători ai Confederației, au recâștigat controlul asupra mecanismului politic al statului.
Alabamienii negrii au devenit aproape neputincioși până la mișcarea pentru drepturile civile din anii 1960. De-a lungul acestei perioadei, însă, mult efort a fost depus de către cetățenii de culoare pentru a influența comunitatea albă și pentru a încuraja guvernele statale și federale să garanteze drepturile politice și sociale celor de origine africană.
În 1875 a avut loc o convenție de stat și a fost ratificată o nouă constituție conservatoare. Urmările acestei noi constituții i-au dezavantajat pe cetățenii de culoare, restricționându-le puterea în guvern, dar au redus cheltuielile și au promovat extinderea căilor ferate și a industriei.
O altă constituție de stat a fost ratificată în 1901, restricționând orice fel de participare afro-americană la guvernare, asta rezultând într-un val de reacții politice și sociale.
După devastatorul război, economia statului începea să revină și să crească încet. În perioada aceasta a apărut o dependență și mai mare în cultivarea bumbacului. De asemenea, din aproximativ 1880, fabricarea bumbacului și producția de fontă au început să crească constant, transformând Alabama la începuturile anilor 20 în unul dintre cele mai puternic industrializate state din sud.
Boicotul din Montgomery
Boicotul din Montgomery, capitala statului Alabama, a fost un protest în masă împotriva sistemului de autobuze din oraș care a condus la o decizie a Curții Supreme a SUA din 1956 prin care se declara că legile de segregare din Montgomery în autobuze erau neconstituționale. În această perioadă de proteste, care a durat 381 de zile, a activat pastorul Martin Luther King Jr., devenind unul dintre cei mai importanți lideri ai mișcării americane pentru drepturile civile.
Toate aceste proteste au început pe data de 1 decembrie 1955, atunci când croitoreasa Rosa Parks a refuzat să-i dea locul unui pasager alb dintr-un autobuz urban. Legile locale din acea vreme impuneau ca pasagerii afro-americani să stea în spatele autobuzului, în timp ce albii stăteau în față și dacă un alb rămânea fără locuri în față afro-americanii trebuiau să renunțe la locurile lor.
Când Rosa Parks a refuzat să se ridice de pe scaun pentru niște pasageri albi a fost dusă la închisoare. Ulterior a fost salvată de un lider local al drepturilor civile. Totuși, locuitorii afro-americani s-au organizat dinainte ca Parks să fie arestată, acest eveniment dându-le liderilor locali ai drepturilor civile oportunitatea de a valorifica arestarea ei ca o șansă de a contesta legile locale de segregare.
Pliante care descriau arestarea lui Parks au început să fie distribuite și la scurt timp după, pe 5 decembrie, a fost cerută boicotarea pentru o zi a autobuzelor urbane. Așa că pe acea dată, 90% din locuitorii afro-americani care foloseau regulat transportul în comun au stat acasă.
Boicotul a fost un adevărat succes, astfel încât liderii locali ai drepturilor civile au decis să-l extindă la nesfârșit. Un grup de miniștri locali a format Montgomery Improvement Association (MIA) pentru a sprijini și susține boicotul și provocarea legală a legilor de segregare.
Martin Luther King, tânărul pastor carismatic al Bisericii Baptiste Dexter Avenue, a fost ales președinte al MIA. Un orator puternic el era nou în politică și avea puțini dușmani.
Organizația MIA a început să facă cereri Companiilor de autobuze, pentru îndepărtarea segregării rasiale, dar companiile au refuzat să răspundă acestor cereri. Mulți cetățeni albi au ripostat împotriva comunității afro-americane: casa lui King a fost atacata, iar mulți protestatari au fost amenințați sau concediați din locurile de muncă.
În unele cazuri, poliția aresta protestatarii și îi duceau la închisoare, sub pretextul încălcării unei legi din 1921 care interzicea conspirațiile care interferează cu afacerile legale fără motive întemeiate.
În ciuda tuturor acestor intimidări, boicotul a continuat, această problemă de segregare a populației ajungând la Curtea Supremă. Într-un final, Curtea Supremă a confirmat că aceste legi ale transportului în comun erau în afara constituției, astfel încât, pe 20 decembrie 1956, decizia federală de a schimba legile de transport în comun din statul Alabama au intrat în vigoare.
Boicotul a primit multă atenție în presa națională, iar King a devenit bine cunoscut în toată țara. Succesul din Montgomery a inspirat alte comunități afro-americane din sud să protesteze împotriva discriminării rasiale.
