Ambalajele din plastic traditional, erau intalnite peste tot pana nu demult timp, iar aici ne referim atat la pungile din plastic, cat si la alte solutii de ambalare precum caserolele si cutiile de exemplu.
Pungile de plastic erau considerate solutii gratuite pentru a transporta alimentele si chiar ar putea fi reciclate, dar se pare ca in ultimii ani, acestea au inceput sa dispara din uz, datorita dezavantajelor pe care materialele plastice traditionale le au, iar mai multe detalii puteti afla in continuare.
Sacii de plastic sunt din aceeasi sursa ca si tot plasticul: petrol brut. Ca orice alt produs fabricat din aceasta resursa neregenerabila, are doua dezavantaje majore: productia emite cantitati considerabile de poluare, iar produsul nu este biodegradabil.
Cu alte cuvinte, este dificil de produs si aproape imposibil de scapat de odata produsul care nu mai este utilizat, indiferent ca discutam despre pungi sau caserole si cutii de ambalare.
Potrivit site-ului Web Natural Environment, este nevoie de 60 pana la 100 de milioane de barili de petrol pentru fabricarea pungilor de plastic in valoare de un an in intreaga lume si este nevoie de aproximativ 400 de ani cel putin, pentru ca o punga sa se poata biodegrada.
Impactul pungilor de plastic asupra mediului este enorm. Din august 2010, intre 500 de miliarde si 1 trilioane de pungi de plastic au fost folosite in fiecare an in toata lumea. Aproximativ 100.000 de broaste testoase marine si alte animale marine mor in fiecare an pentru ca fie confunda pungile aruncate in mari si oceane cu mancare, fie sunt sugrumate in ele, spune Natural Environment.
Efecte
Care este exact impactul utilizarii pungilor reutilizabile este departe de a fi clar. Chiar daca, potrivit site-ului Earth 911, reutilizarea sau reciclarea unei tone de plastic inseamna ca echivalentul a 11 barili de ulei este salvat, argumentul suna gol atunci cand luati in considerare ca pungile vor exista in continuare.
Le puteti recicla in orice doriti, dar in cele din urma, acestea vor fi aruncate, iar pentru a se descompune, necesita zeci sau chiar sute de ani.
Alternative
In conditiile in care materialele plastice traditionale nu reprezinta asadar o solutie utila in ceea ce priveste mediul, este indicat sa fie utilizate alte solutii de ambalare. Din acest motiv au aparut pe piata atat pungi biodegradabile si compostabile, cat si caserole si cutii de unica folosita biodegradabile.
Bioplasticul
Teoria din spatele bioplasticelor este simpla: daca am putea face din plastic substante chimice mai bune pentru a incepe, acestea s-ar descompune mai repede si mai usor atunci cand am scapat de ele. Cele mai cunoscute bioplastice sunt fabricate din materiale naturale, cum ar fi amidonul de porumb.
Unele bioplastice arata practic nedistinguibile fata de materialele petrochimice traditionale. Acidul pollactidic (PLA) arata si se comporta ca polietilena si polipropilena si este acum utilizat pe scara larga pentru recipiente alimentare.
Spre deosebire de materialele plastice traditionale si de plastic biodegradabile, bioplasticele nu produc in general, o crestere neta a gazului de dioxid de carbon atunci cand se descompun (deoarece plantele care au fost folosite pentru a le face sa absoarba aceeasi cantitate de dioxid de carbon pentru inceput). PLA de exemplu, produce cu aproape 70% mai putine gaze cu efect de sera atunci cand se degradeaza in depozitele de deseuri.
Un alt lucru bun in ceea ce priveste bioplasticele este ca, in general, sunt compostabile: se descompun in materiale naturale care se amesteca inofensiv cu solul. Unele bioplastice se pot descompune in cateva saptamani. Moleculele de amidon pe care le contin absorb lent si se umfla, determinandu-le sa se desparta in fragmente mici pe care bacteriile le pot digera mai usor.
Din pacate, nu toate bioplasticele se descompun usor sau complet, iar unele lasa reziduuri toxice sau fragmente de plastic in urma. Unele se vor descompune numai la temperaturi ridicate in scara industriala, compostatoare sau digestoare municipale sau in depozitele biologice active (denumite si depozite bioreactor), nu pe gramezi obisnuite de compost sau in depozitele conventionale.
Exista diverse etichete ecologice cu privire la standardele din intreaga lume, care specifica diferenta dintre compostul casnic si industrial si perioada de timp in care un plastic trebuie sa se degradeze.
Materiale plastice biodegradabile
Daca ai obisnuinta sa citesti ce este tiparit pe pungile de plastic, este posibil sa fi observat o multime de declaratii ecologice care apar in ultimii ani. Unele magazine utilizeaza acum ceea ce este descris drept fotodegradabil, oxidegradabil (de asemenea, numite oxodegradabile sau PAC, Pro-oxidant Additive Contain, plastic) sau doar pungi biodegradabile (in practica, cum sunt numite, deseori inseamna acelasi lucru).
Dupa cum sugereaza si numele, aceste materiale plastice biodegradabile contin aditivi care le determina sa se descompuna mai rapid in prezenta luminii si a oxigenului (umiditatea si caldura ajuta si ele).
Spre deosebire de bioplastice, materialele plastice biodegradabile sunt fabricate din materiale normale (petrochimice) si nu se descompun intotdeauna in substante inofensive: uneori lasa in urma un reziduu toxic si asta le face in general (dar nu intotdeauna) improprii pentru compostare.
