Anchorage, numit oficial Municipiul Anchorage, este un oraș situat în Sudul statului Alaska, SUA, cu deschidere la Golful Alaska prin brațul ”Cook Inlet” ce înconjoară întregul municipiu. Are o populație de 273.000 de locuitori fiind cel mai mare oraș și centru urban din Alaska.
De asemenea, Anchorage mai este cunoscut ca orașul american cu cea mai rapidă dezvoltare, la începutul secolului 20 locuind în corturi pe întregul mal al golfului aproximativ 2.000 de persoane. Acest progres pe dea-cursul unui singur secol se datorează construirii liniei de cale ferată către Fairbanks, oferind locuitorilor acestui oraș un nivel ridicat de viață.
Condițiile de locuit sunt excelente și posibilitățile de petrecere a timpului liber sunt nenumărate, de la vizitatul celui mai mare muzeu din Alaska, la observat de balene și la dat cu sania trasă de câini. Un alt aspect căruia îi se datorează această creștere este infrastructura foarte dezvoltată, mulți oameni fiind tentați să se mute în Anchorage din cauza posibilităților oferite pe piața locurilor de muncă.
Orașul reprezintă un important centru comercial și nod de comunicație, având și un aeroport care este un principal punct al transferului de călătorii pentru zborurile intercontinentale. Multe companii aeriene și-au deschis birouri aici.
Situația economică excelentă a zonei se datorează în mare parte ”aurului negru”, adică a marilor rezerve de petrol descoperite între anii 1957 și 1961. De atunci multe firme din domeniul energetic au început să își deschidă aici sedii. Construirea industriilor petrochimice și energetice din zonă s-a întâmplat în timp record, petrolul fiind transportat cu ajutorul mai multor conducte uriașe.
Turismul joacă un rol secundar în economia orașului, chiar dacă clima este una subpolară, cu temperaturi medii anuale de -11 grade Celsius, și zona fiind afectată de mișcări seismice frecvente, numeroși americani vizitează Anchorage în orice perioadă a anului și mulți dintre ei decid să se stabilească aici.
Orașul a fost fondat în 1914 pe baza construirii unei căi ferate, dar oamenii au locuit în aceea zonă cu mult timp înainte de apariția orașului. Descoperiri arheologice sugerează că triburi de eschimoși locuiau aici și cu 5.000 de ani în urmă
Istoria Anchorage
Cel mai vechi trib descoperit în această zonă este tribul de eschimoși Alutiiq. Se crede că acest trib a ajuns pe malurile Cook Inlet cu caiacul încă din anul 3.000 Î Hr. Un al doilea și un al treilea val de eschimoși Alutiiq i-au urmat, aceștia ajungând aproximativ în anul 2.000, respectiv 1 Î Hr.
În jurul anului 500 D Hr, tribul Alutiiq a fost alungat de tribul Dena’ina Athabaskans, care a ajuns în aceea zonă prin trecătorile din munți. Dena’ina nu avea așezări fixe, migrând în întreaga zonă odată cu schimbările sezoniere, pescuind de-a lungul pârâurilor și râurilor de coastă vara, vânând elani, capre de munte și oi Dall la începutul toamnei și culegând fructe de pădure la sfârșitul toamnei. Aveau tendința de a ierna în apropierea nodurilor comerciale de-a lungul rutelor de călătorie comune, unde făceau comerț cu alte triburi Dena’ina și Ahtna din zonele apropiate.
Unul din primii exploratori europeni care a ajuns pe coasta de sud a Alaskăi și care a ajuns să cartografieze multe dintre caracteristicile geografice a zonei, a fost căpitanul James Cook. Multe dintre aceste puncte geografice poartă încă numele pe care el le-a dat
Cook a ajuns în locul în care acum este situat Anchorage încercând să caute legendarul Pasaj de Nord-Vest, o rută care să ofere un mijloc mai scurt de a ajunge în Pacific din Europa decât navigarea spre est, în jurul Asiei sau spre sud, în jurul Americii de Sud.
Locul în care și-a ancorat Cook nava Resolution pe 15 mai 1778 a fost numit ”Anchor Point”, aceasta fiind originea numelui orașului Anchorage.
Cook și-a petrecut zece zile explorând calea care poartă numele lui, brațul Cook Inlet. Mai întâi l-a trimis pe William Bligh să cerceteze brațul de nord, unde s-a întâlnit cu nativii Dena’ina din zona Eklutna, care i-au spus că numele Brațului este Knik și că nu este Pasajul de Nord-Vest, ci mai degrabă o ieșire pentru două râuri.
Cook a navigat apoi spre sud pentru a cerceta celălalt braț și a fost dezamăgit după ce barca sa Resolution a eșuat pe un banc de nisip în drumul său înapoi din apele nu foarte adânci. El a numit brațul de sud brațul Turnagain și a părăsit zona după ce a realizat că nu există niciun pasaj prin continent aici.
După plecarea lui Cook, Rusia a preluat controlul zonei. Alaska a fost parte din Imperiul Rus timp de 125 de ani, în 1867 regiunea fiind cumpărată de către americani. Totuși, până în 1880 numai 430 de non-nativi s-au mutat în Alaska.
Goana aurului din Klondike din 1898, avea să schimbe asta, atrăgând numeroși prospectori în Alaska care căutau averi rapide. Până în 1910, 40.000 de non-nativi și-au găsit drumul spre nord.
Dezvoltarea Anchorage a început în 1915, când Congresul a autorizat construcția singurei căi ferate federală din istoria națiunii. Cartierul general de construcție se afla la gura Ship Creek din Anchorage de astăzi. Peste noapte, un oraș de corturi a apărut, în timp ce mii de muncitori s-au înghesuit spre nord pentru a profita de oportunitățile de angajare profitabile.
Prima casă din Anchorage a fost construită în anul 1915, și este încă deținută de familia care construit-o.
Cine a fost James Cook?
Cook a fost un explorator și navigator din secolul al XVIII-lea ale cărui realizări în cartografierea Pacificului, Noi Zeelande și Australiei au schimbat radical percepțiile occidentale asupra geografiei lumii.
Fiind unul dintre puținii bărbați din marina secolului al XVIII-lea care a urcat prin rank-uri la postul de căpitan, Cook era deosebit de receptiv la nevoile marinarilor.
James Cook s-a născut pe data de 27 octombrie 1728 într-un mic sat de lângă Middlesbrough din Yorkshire, Anglia. Tatăl său era muncitor la fermă. La vârsta de 17 ani, Cook s-a mutat pe coastă, stabilindu-se la Whitby și găsind de lucru la un negustor de cărbuni. În 1755, Cook s-a înrolat în Marina Regală, slujind în America de Nord, unde a învățat să cerceteze și să cartografieze apele de coastă.
În 1769, planeta Venus trebuia să treacă prin fața Soarelui, un eveniment rar vizibil doar în emisfera sudică. Guvernul britanic a decis să trimită o expediție pentru a observa fenomenul. Un motiv mai secret a fost căutarea legendarului continent sudic. Cook a fost ales comandant al HMS Endeavour construit la Whitby. Printre cei de la bord se numărau astronomul Charles Green și botanistul Joseph Banks.
Endeavour a ajuns în Tahiti în aprilie 1769, unde Green a putut observa tranzitul lui Venus. Endeavour a continuat până în Noua Zeelandă, apoi a navigat de-a lungul coastei de est a Australiei, care nu fusese niciodată văzută de europeni. Cook a revendicat-o pentru Marea Britanie și a numit-o New South Wales. Cook și echipajul său s-au întors apoi acasă, ajungând în iulie 1771.
În 1772, nemulțumit de isprăvile sale anterioare, Cook a pornit într-o a doua călătorie pentru a căuta continentul sudic. Cele două nave ale sale au navigat aproape de coasta Antarcticii, dar au fost forțate să se întoarcă. Apoi au vizitat Noua Zeelandă și Tahiti, întorcându-se în Anglia în 1775.
A treia călătorie a lui Cook a fost să găsească Pasajul de Nord-Vest despre care se credea că leagă oceanele Atlantic și Pacific. Incapabil să găsească traseul legendar, Cook și-a luat cele două nave spre sud și a explorat insula Hawaii. Relațiile cu insularii s-au înrăutățit după furtul unei bărci. Pe 14 februarie, Cook a încercat să-l ia ostatic pe liderul local. A avut loc o încăierare și Cook a fost înjunghiat și ucis.
Cutremurul din Vinerea Mare
Marele cutremur din Alaska din 1964, cunoscut și sub numele de marele cutremur din Anchorage sau cutremurul din Vinerea Mare, a avut loc la 5:36 PM pe data de 27 martie, într-o vineri. În sudul statului Alaska, clădiri prăbușite, fisuri în sol și tsunami-uri rezultate în urma cutremurului au cauzat aproximativ 131 de morți.
Cutremurul a durat doar patru minute și treizeci și opt de secunde, dar a avut magnitudinea de 9,2 megathrust ceea ce îl face cel mai puternic cutremur înregistrat din istoria Americii de Nord și al doilea cel mai puternic cutremur înregistrat din istoria lumii.
Pe o suprafață de 970 km pe coasta de sud a statului Alaska, au apărut falii ce au rupt și au mutat solul până la 18 m lungime, eliberând 500 de ani de acumulare de stres.
Lichefierea solului, fisurile, alunecările de teren și alte cataclisme seismice au cauzat daune structurale majore mai ales în Anchorage, care a suferitdaune la multe case, clădiri și infrastructură.
Unele zone de lângă Kodiak au fost ridicate permanent la 9 metri înălțime, pe când unele zone din jurul capului Turnagain Arm, lângă Girdwood și Portage, au scăzut până la 3 metri.
Pe insula Prince William Sound, în portul Valdez s-a petrecut o alunecare masivă de teren sub apă care a dus la moartea a 32 de persoane.
În apropiere, un tsunami de 8 metri a distrus satul Chenega, ucigând 23 din cei 68 de oameni care locuiau acolo. Tsunami-urile de după cutremur au afectat grav Whittier, Seward, Kodiak și alte comunități din Alaska, precum și oameni și proprietăți din Columbia Britanică, Washington, Oregon și California.
Tsunami-urile au provocat pagube chiar și în Hawaii și Japonia. Sunt dovezi ce sugerează unele pagube legate de cutremur raportate din Florida și Texas.
Ziua cutremurului este marcată ca cea mai dezastruoasă zi din istoria orașului Anchorage, luând ani până la reconstruirea completă a infrastructurii și a clădirilor prăbușite.
