După războiul cu Marea Britanie și câștigarea independenței, Statelor Unite îi lipsea un singur lucru, o capitală. După câțiva ani în care oamenii politici s-au săturat să tot rătăcească prin toată țara, ba odată se întruneau în Philadelphia, ba în New York sau în Annapolis, situația s-a schimbat în 1793 când președintele Statelor Unite i-a dat unui oraș numele său și a așezat piatra de temelie sub ce era să fie Capitoliul.
Din păcate, marele comandant suprem al armatei americane, care a decis soarta războiului de independență, câștigând în fața englezilor la Yorktown în 1781, George Washington, nu a apucat să guverneze țara pentru care a luptat din noul sediu prezidențial, Casa Albă. El a decedat cu numai 3 ani înainte de finalizarea construcției.
Totuși, Washington a continuat să se dezvolte în decursul anilor, rupându-se de orice alt stat din Statele Unite și având propria administrație separată de orice alt stat. Washington DC, cu o suprafață de 177 km2 și o populație de 692.683 de locuitori, este situată pe Coasta de Est a SUA, se învecinează cu statul Maryland în Nord și în Sud cu statul Virginia.
Clima din Washington DC este una temperată, cu veri secetoase și fierbinți, cu temperaturi ce pot urca până la 41 de grade Celsius. Pe de altă parte, temperatura poate scădea și până la -26 de grade Celsius în iernile foarte geroase.
Istoria capitalei Statelor Unite nu începe atunci când Washington o redenumește după el, ci pornește de la primele colonizări americane și chiar mai departe de atunci, descoperindu-se că acum 4000 de ani zona aceea a fost locuită de indo-americani.
Georgetown-portul de unde a început totul
După noile descoperiri arheologice din zona râului Potomac, s-a descoperit că triburi indo-americane se aflau în zona aceea și cu 4000 de ani în urmă.
Explorările europene ale regiunii au început din secolul al 17-lea, în anul 1608, căpitanul John Smith efectuând primele explorări. Pe vremea aceea diferite triburi locuiau în acea zonă. Triburi precum: Patawomeck, sau Powhatan, și Doeg ce trăiau pe partea Virginei de astăzi și pe Insula Theodore Roosevelt și tribul Piscataway, cunoscut și sub numele de Conoy, ce locuia pe partea Maryland.
După spusele locuitorilor nativi ai zonei, tribul Nacotchtank a existat de asemenea în regiunea Anacostei. Acest trib este afiliat cu tribul Conoy.
Alte sate au mai fost descoperite în aceea zonă, precum un sat exact între cele două colonii mari Georgetown și Little Falls, ce ajung să devină parte din capitală, și un alt sat Nacotchtank numit Tohoga pe locul actualului Georgetown descoperit și documentat de comerciantul de blană Henry Fleet.
După explorarea acestei zone, regiunea va fi cunoscută sub numele de Districtul Columbia.
Primii oameni care au ajuns să devină proprietari de terenuri coloniale în districtul Columbia au fost George Thompson și Thomas Gerrard în 1662, după ce li s-a fost acordat tractul Blue Plains. Ei și-au extins teritoriul în anii următori, ajungând până la Sfânta Elizabeta și alte zone din Anacostia, precum și Capitol Hill și alte zone până la râul Potomoc.
După ce coloniștii europeni au început să sosească, aceștia s-au ciocnit cu nativii americani pentru drepturile de pășunat. Datorită acestui fapt, tribul Connoy s-a mutat la vest, în Virginia, în locul ce este numit acum The Plains, iar după 1699 s-au mutat din nou pe Insula Conoy lângă Point of Rocks, în Maryland.
În anul în care tribul Connoy a plecat prima oară, în 1697, autoritățile din Maryland au construit un fort în ceea ce este acum districtul Columbia
Dupa o vreme conflictele ajung să se diminueze între nativi și europeni, iar după câțiva ani în care noi coloniști au sosit în zona râului Potomac, orașele port Georgetown și Alexandria aveau sa fie infiintate în anii 1751, respectiv 1749.
Georgetown a fost înființat când legiuitorul din Maryland a cumpărat șaizeci de acrii de teren pentru oraș de la George Gordon și George Beall la prețul de 280 de lire. Georgetown a fost cel mai îndepărtat punct din amonte până la care bărcile oceanice puteau naviga pe râul Potomac.
Prima clădire a orașului a fost construită de Gordon în 1745, și a fost o simplă casă de inspecție a tutunului de-a lungul Potomacului. După, au început să apară depozite, debarcaderuri și alte clădiri, așezarea crescând rapid. Cea mai veche clădire din Georgetown care încă stă în picioare este Old Stone House, construită în 1765.
Odată ce portul Georgetown a crescut și a înflorit, a atras atenția multor tineri și studenți, înființându-se astfel Universitatea din Georgetown în 1789. Din fericire, acest port i-a atras atenția și primului Președinte a Statelor Unite.
Formarea capitalei Statelor Unite
George Washington făcea des călătorii până în Georgetown, mai ales la taverna lui Suter, unde a încheiat multe deal-uri ca să obțină teren pentru noul oraș federal. Acolo s-a întâlnit cu un negustor local pe nume Benjamin Stoddert ce deținea mult pământ în regiunea districtului Columbia.
Acesta, împreună cu alți proprietari de terenuri din zonă și-au vândut pământurile lui George Washington și guvernului federal. De aici începe construcția capitalei Washington.
În anul 1791, Georgetown a fost inclus în noul plan al orașului federal care urma să fie construit peste Rock Creek și ocupat de noul guvern în 1800. Fuziunea dintre Georgetown și Washington s-a stabilit în 1871, când s-a decis că DC, disctrict Columbia, va include Georgetown și că Georgetown va deveni un teritoriu supravegheat de Congresul SUA. Fuziunea se putea realiza și mai repede, dar din cauza războiului civil, planurile au fost amanate pana in 1860.
Orasul a fost proiectat dupa planurile talentatului inginer, de origine franceză, Pierre Charles L’Enfant. Sclavi, negrii liberi și imigranți din Irlanda, Scoția și alte țări au lucrat pentru a îndeplini viziunea remarcabilă a L’Enfant, ridicând mai întâi Casa Albă (cea mai veche structură federală a orașului), apoi Capitoliul și alte clădiri.
Conform planurilor lui P. Ch. L’Enfant, Washington a devenit o metropolă care reflectă caracterul statal al acestei societăți democratice. Totul are aici dimensiuni exagerate, precum piețe uriașe și bulevarde lungi și late, perfecte pentru organizare de marșuri și mitinguri.
În anul 1963, în perioada marii mișcări a drepturilor civile, Martin Luther King a condus un marș non-violent spre Washington, la care au participat 200.000 de apărători ai drepturilor omului.
Din cauza faptului că populația Washingtonului este compusa din 60% afro americani, capitala a scăpat neatinsă în războiul civil american, continuând să se extindă până în prezent.
După ce inginerul francez și-a finalizat proiectele asupra orașului, o infrastructură puternică a început să se dezvolte. Străzile pavate și luminate, apa curgând, tramvaie și transportul feroviar funcționând, precum și alte elemente infrastructurale bine plasate, au facut ca Washington DC sa devina o capitală cu totul superbă.
Totuși, planurile de dezvoltare și creștere a orașului nu s-au oprit odată cu munca lui P. Ch. L’Enfant, cu aproape un secol după, un senator din Michigan cu numele James McMillan a continuat proiectele de dezvoltare pentru a crea un oraș mai frumos și mai grațios.
Acest magnat feroviar pensionar și-a convins colegii să numească un comitet consultativ care să conceapa aceste proiecte de dezvoltare a Washingtonului. Cu banii săi, el a angajat pe peisagistul Frederick Law Olmsted, proiectant al Parcului Central din New York, sculptorul Augustus Saint-Gaudens și pe arhitecții Daniel Burnham și Charles McKim pe care i-a trimis în Europa înainte de începerea lucrărilor pentru a studia peisagistica și arhitectura marilor capitale ale acelui continent.
După de 200 de ani în care orașul nu s-a oprit niciodată în a evolua și crește, Washington DC s-a dezvoltat ca un oraș complex și stratificat, cu un caracter distinctiv: atât un oraș pentru localnici, un centru internațional de putere cat și un loc uimitor de vizitat.
Clădirile din Washington DC
Chiar dacă majoritatea clădirilor sunt de dimensiuni exagerate, este interzisă construirea de zgârie nori, pentru a nu umbri Capitoliul, vizibil de pretutindeni.
Capitoliul, împreună cu Casa Albă, sunt punctele centrale ale orașului. Între ele se întinde splendida promenadă The Mall, care, pentru americani este ”salonul națiunii”. Pe ambele laturi ale peluzei sunt fel de fel de muzee care adăpostesc capodopere reprezentând toate curentele artistice imaginabile.
De asemenea, în Washington se mai află cea mai mare bibliotecă din lume, Biblioteca Congresului. Având peste 90 de milioane de titluri, iubitorii de carte o să fie fascinați de dimensiunea și frumusețea acestei biblioteci, înființată în anul 1800.
Anual, sute de mii de vizitatori sunt atrași de statuia Lincoln Memorial. Figura președintelui asasinat în 1865 se bucură de o popularitate imensă în rândul americanilor.
La National Air Space Museum poate fi admirat primul aparat de zbor construit de frații Wright. Alte muzee ce merită vizitate în Washington ar fi: National Gallery of Art, Smithsoniam Institution, National Museum of Building Arts și National Museum of African Art.
