Chiar dacă Statele Unite ale Americii are o istorie de numai 300 de ani, aceștia au fost încărcați cu multe evenimente istorice importante, ce au contribuit la formarea acestei puteri mondiale care este SUA azi.
Formată din 50 de state diferite, SUA măsoară peste 4.800 de km de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și aproape 2.000 de km de la granița canadiană din Nord până la cea mexicană în sud, ajungând la o suprafață totală de 9.631.418 km2, de 40 de ori mai mare decât suprafața României.
Cultura Statelor Unite este de fapt un amestec din toate culturile aduse de cei peste 50.000.000 de imigranți care și-au încercat norocul în ”țara tuturor posibilităților” între anii 1820 până la mijlocul secolului 20. Chiar dacă nu este atât de bogată sau complexă ca alte culturi mai vechi, SUA are niște simboluri specifice care au o importantă semnificație pentru poporul american.
Un astfel de simbol reprezintă Clopotul Libertății din Philadelphia.
Clopotul Libertății- ”ding”-ul ce a declarat Independența
Comandat în 1751 de Adunarea Provincială din Pennsylvania pentru a fii atârnat în noua casă de stat din Philadelphia, redenumită Independence Hall, Clopotul Libertății este un simbol tradițional al libertății SUA.
Cântărind aproape o tonă, circa 943 de kg și având o lungime de un metru și o circumferință de 3.7 metri în jurul buzei, acest clopot a fost turnat la Londra de către Whitechapel Bell Foundry, vânzându-se la un preț de 100 de lire sterline și livrat în Pennsylvania în august 1752. Înainte de a fi pus în Clopotnița State House in august 1752, acesta a trebuit să fie de doua ori reparat și refăcut din cauza unor crăpături cauzate de la o lovitură a limbii de clopot în timp ce era testat.
The Liberty Bell poartă mottoul: „Proclamați libertatea în toată țara tuturor locuitorilor ei”.
Există o legendă care spune că pe data de 4 iulie 1776 clopotul a sunat pentru a semnala adoptarea Declarației de Independență de către Congresul Continental. Mulți istorici spun că această poveste ar fi una falsă, clopotul sunând numai pe data de 8 iulie, când a fost celebrată prima lectură publică a documentului Declarației de Independență.
În 1777, când forțele britanice au intrat în Philadelphia, acesta a fost ascuns într-o biserică din Allentown, Pennsylvania. După ce a fost din nou relocat la Independence Hall, s-a crăpat, conform tradiției, în timp ce bătea pentru înmormântarea judecătorului șef John Marshall în 1835.
A fost tras pentru ultima oară de ziua lui George Washington, primul președinte ale Statelor Unite, în 1846, când a crăpat iremediabil. Numele „Clopotul Libertății” a fost aplicat pentru prima dată în 1839 într-un pamflet aboliționist.
La 1 ianuarie 1976, clopotul a fost mutat într-un pavilion la aproximativ 100 de metrii (91 de metrii) de Independence Hall. În 2003 a fost mutat în noul Liberty Bell, care face parte din Parcul Istoric Național de Independență. Aproximativ două milioane de oameni vizitează clopotul în fiecare an.
De atunci clopotul a fost păstrat acolo, în Philadelphia, unul din cele mai mari orașe din SUA, cu peste un milion de locuitori. Acesta, împreună cu alte mari orașe din nord estul Statelor Unite precum Boston, Washington, Baltimore și New York formează o super metropolă, aici aflându-se cea mai mare aglomerație urbană a țării.
Statuia Libertății- un cadou de la francezi
Această super metropolă este cea mai dens populată regiune din Statele Unite și cel mai mare centru economic și comercial al statului. Orașul New York joacă rolul principal, fiind marele centru bancar și financiar. Tot în New York se află un alt simbol important al libertăți: Statuia Libertății.
Statuia Libertății este unul dintre cele mai cunoscute și iubite monumente din America. Aceasta primește cu brațele deschise imigranți în portul New York și le spune oamenilor care se întorc acasă că au ajuns în America. Așa s-a și întâmplat în anii 1910 și 1920, când Statuia Libertății a întâmpinat imigranți care călătoreau aici cu barca. Ea îi supraveghea pe oameni când treceau prin Ellis Island în timpul marelui val de imigrație.
A devenit un simbol durabil al libertății în întreaga lume. Statuia Libertății a fost oferită cadou de către Franța, Statelor Unite, ca simbol al prieteniei lor. Franța a ajutat Statele Unite în timpul războiului de independenta. Cele două țări au împărtășit puncte de vedere și situații politice similare în 1865, ceea ce a condus la sugestia lui Edouard Rene Laboulaye din partea Franței ca aceasta sa ofere Statelor Unite un simbol al prieteniei lor.
Construcția statuii a durat câțiva ani. Întrucât era din cupru, ar fi fost dificil să expedieze statuia finalizată din Franța către Statele Unite. Francezii au construit statuia în bucăți. Apoi au expediat piesele peste Oceanul Atlantic, unde au fost asamblate de un echipaj de construcții.
Charles P. Stone a condus construcția statuii odată ce a ajuns în Statele Unite. El a supravegheat clădirea piedestalului și a lucrat la atașarea statuii la baza ei. Francezii au strâns 250.000 de dolari pentru a începe construirea statuii prin loterie și donații.
Locuitorii Statelor Unite au donat peste 180.000 de dolari pentru a ajuta la costul montării și construirii bazei statuii. A durat câțiva ani până când Statele Unite au venit cu banii, deoarece mulți au considerat că guvernul nu ar trebui să plătească pentru asta.
În 1933, Serviciul Parcului Național a preluat Statuia Libertății, operând acum centrul vizitatorilor și ocupându-se de statuie și insulă.
În 1984 au început renovări ample la Statuia Libertății. Renovările au durat doi ani. În acest timp, au înlocuit complet torța și au lucrat la interiorul statuii. Ronald Reagan a vorbit la ceremonia care a deschis Statuia Libertății după finalizarea renovărilor.
După 2001, oamenii nu mai aveau voie să intre în statuie din motive de securitate. În 2004, porțiunea de piedestal a statuii a fost deschisă din nou publicului. În 2009, oamenilor li s-a permis să înceapă din nou să facă excursii la coroană. Un proiect de construcție a unei a doua scări a fost inceput in 2011 și astfel, pana aceasta lucrare nu va fi finalizata nu va fi permisă intrarea în Statuia Libertății.
Steagul, Vulturul și unchiul Sam
Majoritatea simbolurilor Statelor Unite ale Americii au fost create sub ideea de independență și libertate. Dar altele, printr-o simplă greșeală.
Pe data de 7 septembrie 1813, Statele Unite își ia porecla Unchiul Sam. Numele este legat de Samuel Wilson, un ambalator de carne din Troy, New York, care a furnizat butoaie de carne de vită armatei Statelor Unite în timpul războiului din 1812.
Wilson (1766-1854) a ștampilat butoaiele cu „US”. pentru Statele Unite, dar soldații au început să se refere la prescurtare ca „Uncle Sam’s”. Ziarul local a preluat povestea și unchiul Sam a câștigat în cele din urmă acceptarea pe scară largă ca poreclă – și personificare – a guvernului federal american.
Poate că cea mai faimoasă imagine a unchiului Sam a fost creată de artistul James Montgomery Flagg (1877-1960). În versiunea lui Flagg, unchiul Sam poartă o pălărie înaltă de top și o jachetă albastră și îndreaptă degetul drept înainte. În timpul primului război mondial, acest portret al lui Sam cu cuvintele „Te vreau pentru armata SUA” a fost folosit ca afiș de recrutare.
Imaginea, care a devenit extrem de populară, a fost folosită pentru prima dată pe coperta săptămânalului Leslie în iulie 1916 cu titlul „Ce faci pentru pregătire?” Afișul a fost distribuit pe scară largă și a fost ulterior reutilizat de mai multe ori cu legende diferite.
În afară de Unchiul Sam, Statuia Libertății sau Clopotul Libertății, americanii văd vulturul pleșuv, pasărea lor națională, ca pe un simbol extrem de important al Statelor Unite. Care exprimă de asemenea, libertatea.
Vulturul pleșuv a fost pasărea națională din Statele Unite din 1782, când a fost plasat cu aripi întinse pe Marele Sigiliu al țării. Apare în multe instituții guvernamentale și în documente oficiale, făcând-o cea mai populară specie de pasăre din toată America. Vulturul apare pe steagul președintelui, bastonul Camerei Reprezentanților, insigne militare și pe miliarde de bancnote de un dolar.
Vulturul pleșuv a apărut pentru prima dată ca un simbol american pe un cent de cupru din Massachusetts inventat în 1776.
De atunci a apărut pe reversul multor monede americane, în special dolarul de argint, jumătate de dolar și pe sfertul de dolar, precum și monedele de aur care erau botezate vultur, jumătate de vultur, sfert de vultur și vultur dublu. Timp de șase ani, membrii Congresului au avut o dispută aprinsa cu privire la care o să fie emblema națională.
Abia în 1789 a fost ales în cele din urmă vulturul pleșuv să reprezinte noua națiune.
Cu 12 ani în urmă totuși s-a adoptat un alt simbol foarte important al guvernului Statelor Unite: steagul. Simbolismul drapelului american are o semnificație revoluționară. Începând cu 13, cele 50 de stele afișate în cantonul steagului reprezintă numărul actual de state din uniune. Acest număr a urmărit creșterea statelor unite încă de la începuturi.
O carte specializata pe simbolistica steagului american specifica că stelele reprezintă un simbol al cerului și al scopului divin la care a aspirat mereu omul și benzile reprezintă razele de lumină emanate de soare.
Alternând în roșu și alb, cele 13 dungi reprezintă, de asemenea, cele 13 colonii originale care s-au unit pentru a-și declara independența față de Marea Britanie pentru a se stabili ca o națiune suverană.
Și din punct de vedere a culorilor folosite pentru steag: roșul reprezintă rezistență și curaj, albul înseamnă puritate și inocență și albastrul înseamnă vigilență, perseverență și dreptate.
Alte simboluri ale Statelor Unite, precum și atracții turistice mai sunt Cascada Niagara, care separă lacurile Erie și Ontario, diferența de nivel fiind de 60 de metri, separând totodată și Canada de statul New York.
Mai este și cinematograful Mann’s Chinese Theater, în Los Angeles, pe Bulevardul Hollywood, numărul 6925, unde stelele de cinema își lasă amprentele palmelor în betonul umed din fața clădirii.
Sunt zeci de locații cu diferite povești și simboluri peste tot prin Statele Unite, fiind o țară care merită vizitată pentru cultura ei, poate nouă, dar bogată.
